Av. Alexandru-Laurențiu Mihai
Partener Fondator – Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați
I. INTRODUCERE
În contextul actual în care Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) își intensifică eforturile de colectare a veniturilor bugetare și de îmbunătățire a conformării fiscale voluntare, tot mai mulți contribuabili persoane fizice se confruntă cu invitații de a se prezenta la sediul fiscal în vederea furnizării de informații.
Precizăm că ANAF are prerogativa invita orice contribuabil la sediul organului fiscal pentru furnizarea de informații sau lămuriri necesare stabilirii situației fiscale reale. Complementar, organul fiscal poate solicita diverse documente pentru a clarifica aspecte specifice ale situației fiscale a contribuabilului.
Solicitarea organului fiscal, deși poate părea intimidantă la prima vedere, reprezintă instrument esențial în procesul de clarificare a situației fiscale a unui contribuabil. Din acest considerent, prezentul articol își propune să ofere o perspectivă clară și completă asupra a ceea ce înseamnă o astfel de invitație din partea ANAF, urmând a explora drepturile și obligațiile contribuabilului persoană fizică, pașii procesului, și strategiile pentru o interacțiune eficientă cu autoritatea fiscală.
II. INVITAȚIA LA SEDIUL ORGANULUI FISCAL ÎN VEDEREA FURNIZĂRII DE INFORMAȚII
Invitația ANAF își găsește fundamentul legal în prevederile art. 56 și art. 58 din Codul de procedură fiscală, care conferă organului fiscal prerogativa de a solicita contribuabililor prezentarea la sediul său pentru furnizarea de informații și clarificări necesare stabilirii situației fiscale reale. Scopul invitației este unul triplu: i) oferirea de lămuriri pentru stabilirea situației fiscale reale; ii) furnizarea de alte informații relevante; iii) prezentarea documentelor justificative.
(i) Cine poate fi chemat la sediul organului fiscal?
În contextul controalelor fiscale desfășurate la persoane fizice, cei convocați la sediul organului fiscal pot fi: contribuabilul supus verificării situației fiscale personale, care nu s-a prezentat la data menționată în avizul de verificare; respectiv o persoană care a avut raporturi economice sau juridice cu contribuabilul verificat și care poate oferi informații relevante pentru investigația fiscală (a se vedea în acest sens Ordinul Președintelui ANAF nr. 2117/2018).
(ii) Pot refuza să mă prezint la sediul organul fiscal?
Refuzul de a da curs invitației organului fiscal poate vulnerabiliza poziția celui chemat și poate fi un indiciu în sensul relei credințe al acestuia. Cu atât mai mult cu cât contribuabilul are obligația legală de a se prezenta la sediul organului fiscal și de a furniza informațiile solicitate, iar nerespectarea acestor cerințe fiind aptă să atragă atât sancțiuni contravenționale, cât și penale.
Cu titlu de exemplu, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 6.000 RON la 8.000 RON refuzul contribuabilului, precum și a persoanelor cu care acesta are/a avut raporturi economice/juridice de a pune la dispoziția organului fiscal registrele, evidențele sau documentele solicitate [art. 336 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 336 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală].
De asemenea, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 RON – 5.000 RON refuzul contribuabilului, precum și a persoanelor cu care acesta are/a avut raporturi economice/juridice de a furniza organului fiscal informațiile necesare determinării stării de fapt fiscale [art. 336 alin. (1) lit. r) coroborat cu art. 336 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură fiscală].
În planul consecințelor penale, refuzul contribuabilului, precum și a persoanelor cu care acesta are/a avut raporturi economice/juridice, poate constitui, în anumite condiții, infracțiunea de evaziune fiscală. În conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 241/2005, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.
Foarte important: simpla neprezentare la sediul organului fiscal sau nefurnizarea informațiilor solicitate nu implică automat săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, ci trebuie demonstrat un caracter nejustificat al refuzului, presupune existența unei intenții directă calificate („în scopul împiedicării verificărilor fiscale”), presupune emiterea unei somații (diferită de invitație) și epuizarea unui termen de cel puțin 15 zile de la emiterea acesteia.
(iii) În ce situație am dreptul să refuz să ofer informații organului fiscal?
Legislația fiscală prevede anumite excepții de la obligația de a oferi aceste informații, protejând astfel anumite relații personale și profesionale.
Mai precis, terțul invitat are dreptul să refuze acordarea de informații în măsura în care are calitatea de soț al contribuabilului verificat, ori este o rudă sau afin al acestuia până la gradul al treilea inclusiv [art. 66 alin. (1) din Codul de procedură fiscală]. Soluția este una firească și constă în oferirea unei opțiuni persoanei invitate de a evita una dintre următoarele situații — fie să spună adevărul cu riscul periclitării vieții de familie, fie să nu spună adevărul, în scopul protejării vieții de familie, dar cu riscul condamnării pentru fals în declarații.
Este important de precizat că persoanele menționate nu pot fi obligate să dea declarații ca martor, însă au facultatea de a da astfel de declarații, renunțând la dreptul conferit de art. 66 din Codul de procedură fiscală.
Arătăm că legiuitorul fiscal nu a inclus în mod expres concubinul printre persoanele care au dreptul să refuze acordarea de informații. Totuși, apreciem că acest drept trebuie să fie extins și persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți și conviețuiesc.
Considerăm că dreptul la „viața de familie”, în cazul persoanelor care au relații asemănătoare acelora dintre soți ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți este necesar a fi protejat într-un mod similar cuplurilor legal constituite. O interpretare contrară ar fi neconstituțională, mai ales în lumina Deciziei CCR nr. 562/2017 care a dus la includerea concubinului în sfera persoanelor care pot refuza să depună mărturie în procesul penal. Considerentele Deciziei CCR nr. 562 / 2017 pot fi, fără rezerve, aplicate și în materie procesual fiscală.
De asemenea, arătăm că pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, consultanţii fiscali, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii [art. 67 alin. (1) din Codul de procedură fiscală]. Sunt asimilate persoanelor care pot refuza să furnizeze informații și asistenții acestora, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora – spre ex. secretara unui avocat sau alt personal auxiliar [art. 67 alin. (2) din Codul de procedură fiscală].
Atenționăm totuși că aceste persoane nu pot refuza furnizarea informațiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală în calitate de persoane care exercită profesia respectivă. Cu titlu de exemplu – expertul contabil, colaborator al unei societăți comerciale nu poate refuza să furnizeze informații cu privire la modul în care a întocmit și/sau a depus diferite declarații fiscale în numele și pe seama societății.
În fine, precizăm că persoanele menționate la art. 67 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
(iv) Pot fi asistat sau reprezentat la sediul organului fiscal?
Codul de procedură fiscală stabilește un cadru legal care permite contribuabililor să beneficieze de asistență și reprezentare în interacțiunile lor cu autoritățile fiscale.
Astfel, cu titlu de regulă, contribuabilul poate fi atât asistat, cât și reprezentat în relațiile sale cu organul fiscal [art. 18 alin. (1) din Codul de procedură fiscală]. Chiar mai mult, se precizează expres că ori de câte ori un contribuabil este supus unei verificări a situației fiscale personale, acesta are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate și juridică [art. 141 alin. (3) din Codul de procedură fiscală].
Drept urmare, contribuabilul nu este obligat nici măcar să se prezinte personal, în măsura în care își desemnează un reprezentant (e.g. avocat) în vederea furnizării informațiilor solicitate. În acest sens, în cuprinsul art. 58 alin. (1) din Codul de procedură fiscală se prevede că atât contribuabilul, cât și altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.
Legislația nu este la fel de explicită în privința drepturilor terților care au avut relații economice sau juridice cu contribuabilul verificat. Observăm că legiuitorul nu ar oferi (la o primă vedere) o asemenea posibilitate și în privința lor.
Spre exemplu: articolul 58 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu prevede că terțul ar putea să trimită „o altă persoană împuternicită de acesta” spre a oferi informații organului fiscal. În plus, lecturând dispozițiile art. 18 din Codul de procedură fiscală, observăm că doar contribuabilul poate fi reprezentat sau asistat înaintea A.N.A.F, iar nu și terțul – adică o persoană care nu este supusă, în nume personal, unei proceduri de control fiscal, ci doar are calitatea de „martor”.
Totuși, chiar dacă terțul nu este direct vizat de controlul fiscal, informațiile furnizate pot avea consecințe juridice defavorabile pentru acesta. Asistența unui avocat ar asigura protejarea drepturilor și intereselor legitime ale terțului și apreciem că aceasta nu ar trebui să fie frustrat de un asemenea avantaj.
Concluziile acestei secțiuni pot fi următoarele: contribuabilul nu este obligat să se prezinte personal la sediul organului fiscal - acesta poate fi reprezentat printr-un avocat sau altă persoană desemnată. În schimb, dacă dorește să fie prezent personal, dar să beneficieze de asistență juridică, poate fi asistat de un avocat cu ocazia întâlnirii din cadrul organului fiscal. Situația terților rămâne mai puțin clară din perspectiva legală, existând o aparentă limitare a drepturilor lor de reprezentare în comparație cu contribuabilii supuși controlului fiscal.
(v) Am dreptul de a amâna întâlnirea stabilită la sediul organului fiscal?
Legiuitorul oferă posibilitatea contribuabilului și/sau terțului de a solicita amânarea datei stabilite de organul fiscal, însă numai pentru motive justificate [art. 56 alin. (4) din Codul de procedură fiscală]. În mod evident, este sarcina celui chemat de a dovedi existența unor motive justificate.
Putem reține următoarele motive justificate identificate în cuprinsul practicii relevante: probleme de sănătate care împiedică contribuabilul să se prezinte la sediul organului fiscal la data inițial stabilită, dovedite cu înscrisuri relevante; imposibilitatea de a se învoi de la locul de muncă din cauza unor responsabilități urgente sau critice; participarea la evenimente profesionale programate anterior notificării organului fiscal; existența unui concediu de odihnă programat înainte de notificarea fiscală, dovedit prin rezervări de călătorie sau alte documente relevante.
Responsabilitatea de a dovedi existența motivelor justificate revine solicitantului (contribuabil sau terț). Este esențial să se furnizeze documente justificative care să susțină motivul invocat pentru amânare (de exemplu, certificate medicale, dovezi ale rezervărilor de călătorie, adeverințe de la locul de muncă).
Deși legea oferă posibilitatea amânării, este important ca această opțiune să fie utilizată judicios și doar în situații bine justificate. Cooperarea cu organele fiscale și respectarea termenelor stabilite rămân principii importante în cadrul procedurilor fiscale. Fiecare caz va fi evaluat individual de către organul fiscal, care va lua în considerare legitimitatea și urgența motivelor invocate pentru amânare.
(vi) Cum se desfășoară întâlnirea la sediul organului fiscal?
Amintim că întâlnirea reprezintă o oportunitate pentru contribuabil de a clarifica aspecte importante ale situației sale fiscale. O abordare bazată pe cooperare și transparență poate contribui la o finalitate pozitivă a controlului fiscal.
În primul rând, cel chemat va trebui să prezinte cu documentele/înscrisurile pe care organul fiscal le-a solicitat în prealabil, în cuprinsul invitației transmise.
În al doilea rând, contribuabilul va purta un dialog cu echipa de control fiscal, în vederea lămuririi aspectelor solicitate. Considerăm că întrebările echipei de inspecție fiscală ar trebui să fie subsumate obiectului controlului fiscal desfășurat și perioadei verificate. Apreciem că pot depăși sfera unor întrebări legitime acelea referitoare la o perioadă pentru care a intervenit termenul de prescripție de 5 ani [de a stabili creanțe fiscale – art. 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală].
În situațiile în care contribuabilul nu poate oferi o informație precisă în timpul întâlnirii, acesta ar trebui să solicite echipei de control fiscal permisiunea de a furniza o notă explicativă ulterioară. Această abordare prudentă prezintă avantaje semnificative: ea permite contribuabilului să verifice și să documenteze cu acuratețe informațiile solicitate, evitând astfel riscul de a prezenta date inexacte sau incomplete.
O astfel de strategie reduce considerabil posibilitatea ca organul fiscal să invoce inducerea sa în eroare sau furnizarea de informații imprecise, situații care ar putea atrage consecințe contravenționale sau chiar penale. Prin urmare, exercitarea acestui drept reprezintă o măsură de precauție recomandată, care servește atât intereselor contribuabilului, cât și obiectivului de acuratețe și completitudine al procedurii fiscale.
Astfel, recomandarea pe care o formulăm este aceea ca dialogul purtat cu organul fiscal să fie unul bazat pe respect reciproc, în care contribuabilul să își îndeplinească obligația de a furniza informațiile relevante pentru desfășurarea controlului fiscal, să dea dovadă de bună credință, dar în care să fie asigurat că drepturile și interesele legitime ale acestuia sunt în egală măsură respectate, cu posibilitatea de a formula rezerve pertinente atunci când informațiile solicitate depășesc în mod evident sfera controlului fiscal.
La finalul audierii, echipa de inspectori fiscali va întocmi o minută a întâlnirii în care vor fi consemnate concluziile întâlnirii cu cel chemat la sediul organului fiscal. În cuprinsul minutei se fac mențiuni privind documentele justificative prezentate de către persoana fizicǎ în cauzǎ, clarificări, precum și notele explicative ale persoanei fizice în cauză.
Aceasta va fi semnată atât de echipa de inspectori fiscali, cât și de cel chemat. Modelul și conținutul minutei întâlnirii ce urmează a fi întocmit de către echipa de inspectori fiscali este stabilit de Ordinul Președintelui ANAF nr. 2117/2018.
(vii) Sunt obligat să completez nota explicativă?
Nota explicativă reprezintă documentul prin care inspectorii fiscali solicită explicații scrise persoanei verificate sau altei persoane fizice cu care acesta are sau a avut raporturi economice și/sau juridice, care să contribuie la clarificarea unor elemente relevante.
Întocmai cum am arătat anterior, prezentarea la sediul organului fiscal, sub invitația acestuia, respectiv furnizarea informațiilor solicitate sunt veritabile obligații ale contribuabilului, sub sancțiuni contravenționale și/sau penale. În plus, un asemenea refuz ar vulnerabiliza contribuabilul și ar fi un indiciu în sensul relei credințe al acestuia.
Arătăm că Ordinul Președintelui ANAF nr. 2117/2018 stabilește modelul și conținutul notei explicative ce urmează a fi întocmit de către echipa de inspectori fiscali și transmis contribuabilului, spre a fi completat și prezentat cu ocazia întâlnirii.
În conformitate cu O.P.A.N.A.F. nr. 2117/2018, întrebările vor fi formulate în scris, sub semnăturile inspectorilor fiscali, formulate în mod clar, concis și concret, pentru a da posibilitatea unor răspunsuri la obiect.
Totodată, apreciem că organul fiscal nu are un drept discreționar (absolut și nelimitat) de a solicita contribuabilul să răspundă unor întrebări la aspecte care ar depăși obiectul controlului fiscal și perioada supusă verificării. Întrebările trebuie să fie formulate astfel încât să se obțină acele informații necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale [art. 58 alin. (1) din Codul de procedură fiscală].
De asemenea, în măsura în care întrebările formulate de echipa de inspecție fiscală ar viza perioade pentru care s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani [de a stabili creanțe fiscale – art. 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală], apreciem că în mod legitim contribuabilul ar putea formula rezerve în această privință.
Atragem atenția asupra faptului că contribuabilul este obligat să declare cele cunoscute conform realității, sub sancțiunea săvârșirii infracțiunii de fals în declarații (art. 326 C. Pen.). Ascunderea în mod conștient a unor informații asupra cărora contribuabilul a fost interogat se poate circumscrie noțiunii de declarare necorespunzătoare a adevărului, ca element material al infracțiunii de fals în declarații.
III. CONCLUZII
În concluzie, invitația ANAF de furnizare a informațiilor reprezintă un instrument esențial în procesul de clarificare a situației fiscale a contribuabililor. Această procedură oferă o oportunitate importantă pentru contribuabili de a-și prezenta perspectiva și de a clarifica aspecte ale situației lor fiscale.
Este necesar ca un contribuabil să aibă o imagine clară a drepturilor și obligațiilor sale în situația în care este invitat la sediul organului fiscal pentru furnizarea de informații. Contribuabilii au dreptul de a fi asistați sau reprezentați, de a solicita amânări justificate și de a furniza informații suplimentare ulterior întâlnirii, dacă este necesar. În același timp, este important să se răspundă cu acuratețe și onestitate la întrebările puse, respectând limitele legale ale solicitărilor organului fiscal. O abordare echilibrată, care îmbină cooperarea cu protejarea drepturilor proprii, poate conduce la o interacțiune constructivă cu ANAF.
În final, este recomandabil ca un contribuabil să se pregătească temeinic pentru întâlnirea cu organul fiscal, adunând documentele relevante și, dacă este cazul, consultând un specialist în domeniul fiscal sau juridic. O bună înțelegere a procesului și a implicațiilor sale poate transforma o experiență potențial stresantă într-o oportunitate de a-și clarifica situația fiscală și de a demonstra conformarea cu obligațiile prevăzute de legislația fiscală.
Av. Laurențiu Mihai este unul dintre partenerii fondatori ai casei de avocatură Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – SCA, fiind totodată și Președintele Asociației pentru Justiție Fiscală. Printre altele, av. Laurențiu Mihai este specializat în litigii fiscale, obținând anularea unor decizii de impunere emise nelegal de ANAF în cuantum de peste 150.000 EUR. Av. Laurențiu Mihai are o experiență consolidată în privința reprezentării și asistenței la controale fiscale în cadrul persoanelor fizice și juridice.
Comments