Av. Alexandru-Laurențiu Mihai
Partener Fondator – Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați
I. INTRODUCERE - INTENSIFICAREA ACȚIUNILOR DE CONTROL ÎN CAZUL PERSOANELOR FIZICE
O tendință ușor de observat în activitatea ANAF din perioada recentă este aceea a intensificării acțiunilor de control realizate în privința persoanelor fizice, în scopul creșterii gradului de conformare fiscală. Chiar în anul 2023, Agenția a realizat peste 11.335 controale la persoane fizice[1], înregistrând o creștere importantă față de anul 2022, în care nivelul a fost de 8.935 controale efectuate la persoane fizice[2].
Este previzibil ca activitatea ANAF din acest an să înregistreze o creștere semnificativă în planul controalelor realizate la persoane fizice, cu atât mai mult cu cât, începând cu data de 1 iulie 2024, cota de impozitare pentru veniturile a căror sursă nu poate fi identificată crește de la 16% la 70%, iar presiunea pentru colectarea veniturilor la bugetul de stat devine evidentă.
În acest context, apreciem oportun să clarificăm tipurile de control fiscal la care poate fi expusă o persoană fizică, precum și întinderea drepturilor și obligațiilor stabilite de legiuitor în cadrul unei asemenea proceduri. Departe de un interes pur teoretic, cunoașterea modului în care controlul fiscal se va derula oferă șansa contribuabilului persoană fizică să își adapteze conduita pentru protejarea drepturilor și intereselor sale legitime.
II. TIPURI DE CONTROL FISCAL
Sintagma „control fiscal” acoperă cinci forme distincte, specifice de verificare a îndeplinirii obligațiilor fiscale de către contribuabil: i) inspecția fiscală; ii) controlul inopinat; iii) controlul antifraudă; iv) verificarea situației fiscale personale; v) verificarea documentară.
În privința unei persoane fizice, formele de control fiscal la care aceasta ar putea fi supusă sunt următoarele[3]:
(i) Verificarea situației fiscale personale.
Această formă de control este echivalentul unei veritabile inspecții fiscale (în cazul societăților) și vizează îndeplinirea obligațiilor fiscale referitoare la impozitul pe venit. Este cea mai amplă formă de control fiscal în cazul unei persoane fizice, sens în care poate dura până la 270 de zile, respectiv contribuabilului îi pot fi solicitate numeroase documente, explicații și/sau informații referitoare la situația sa patrimonială.
(ii) Verificarea documentară
Această formă de control este una relativ dinamică și mai puțin riguroasă decât verificarea situației fiscale personale. Deși nu are un termen prevăzut expres de lege, din practica recentă, o verificare documentară este soluționată într-o medie cuprinsă între 3 – 6 luni. Verificarea documentară este un control fiscal de birou (la distanță), în care organul de control solicită o serie de informații pentru a verifica îndeplinirea obligațiilor fiscale. Această formă de control poate viza orice impozit sau contribuție socială.
(iii) Controlul inopinat
Această formă de control fiscal este specifică situației în care există informații cu privire la eventuale fapte de încălcare a legislației fiscale și este realizată fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului.
(iv) Controlul antifraudă
Această formă de control fiscal este destinată prevenirii și combaterii fraudei și evaziunii fiscale. Controlul este realizat de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă și are un caracter operativ. De regulă, vom întâlni această formă de control în privința unor persoane fizice care desfășoară o activitate economică de o manieră neautorizată.
În majoritatea situațiilor, o persoană fizică va fi supusă fie unei verificări a situației fiscale personale, fie unei verificări documentare. Controlul inopinat și controlul antifraudă sunt rezervate pentru acele situații în care există riscuri serioase cu privire la încălcarea legislației fiscale, chiar sub latura unor infracțiuni de evaziune fiscală.
În cele ce urmează, vom trece în revistă o serie de aspecte centrale privind verificarea situației fiscale personale – cea mai importantă formă de control fiscal în materia contribuabililor persoane fizice.
III. VERIFICAREA SITUAȚIEI FISCALE PERSONALE
Verificarea situației fiscale personale este un control fiscal dedicat exclusiv persoanelor fizice, fiind reglementat de dispozițiile art. 138 – art. 147 din Codul de Procedură Fiscală și care este detaliat în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr. 675/2018.
În cadrul acestui tip de control, organul fiscal verifică eventuale discrepanțe dintre patrimoniul persoanei fizice și veniturile fiscalizate. În esență, organul fiscal va analiza „totalitatea drepturilor și obligațiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată” [art. 138 alin. (4) C. proc. fisc.].
i) Cum se ajunge ca o persoană fizică să fie supusă unei verificări a situației fiscale personale?
Cu titlu preliminar, arătăm că realitățile economice, logistice și tehnice ale ANAF nu permit, în mod evident, efectuarea unui număr virtual nelimitat de acțiuni de control fiscal. Vom discuta despre un veritabil cost de oportunitate în alegerea contribuabililor care să fie supuși verificării situației fiscale personale.
În primul rând, se va efectua o analiză de risc preliminară pentru identificarea acelor persoane fizice pentru care există un risc de neconformare fiscală. Astfel, nu orice persoana fizică este supusă verificării situației fiscale personale, ci doar aceea pentru care există un risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile.
Riscul de neconformare apare atunci când există o diferență semnificativă între veniturile estimate de către organul fiscal, pe de o parte, și veniturile declarate de persoana fizică, pe de cealaltă parte. Această diferență semnificativă trebuie să fie mai mare de 10%, dar nu mai puțin de 50.000 RON [art. 138 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.].
Spre exemplu: în măsura în care, din informațiile obținute de organul fiscal, o persoană ar fi realizat în cursul unui an venituri de 500.000 EUR, dar aceasta figurează cu venituri declarate de 480.000 EUR, nu este îndeplinită condiția de diferență
semnificativă. Discrepanța de 20.000 EUR nu reprezintă o diferență mai mare de 10% între venitul estimat de organul fiscal și venitul efectiv declarat de persoana fizică.
Un alt exemplu: o persoană care a realizat venituri de 10.000 RON în cursul unui an, dar care nu are niciun venit declarat, nu prezintă o diferență semnificativă, pentru că nu depășește pragul de minim de 50.000 RON.
Neatingerea pragului de diferență semnificativă nu înseamnă și nu trebuie să fie interpretată ca atrăgând o imunitate față de orice formă de control fiscal. Contribuabilul care refuză să își declare veniturile și să își îndeplinească obligațiile fiscale poate fi supus chiar și în acest context unui control antifraudă.
În al doilea rând, în funcție de mai multe criterii, ANAF va „sorta” contribuabilii pentru care s-a identificat un risc de neconformare în mai multe clase și subclase de risc fiscal. Arătăm, spre exemplu, că există trei clase principale de risc: contribuabili cu risc fiscal mic, cu risc fiscal mediu, respectiv cu risc fiscal ridicat [art. 7 alin. (6) C. proc. fisc.].
Odată centralizat un grup de persoanele cu risc de neconformare fiscală, se vor înainta propuneri pentru selectarea acelor persoane spre a fi supuse verificării situației fiscale personale, în ordine descrescătoare a nivelului riscului și în funcție de capacitatea de efectuare a verificărilor [art. 13 alin. (3) din OPANAF nr. 675/2018].
ii) De unde poate obține ANAF informații referitoare la veniturile unei persoane fizice?
Chiar dacă o persoană fizică nu își declară sau își ascunde veniturile, ANAF are posibilitatea concretă de a realiza o estimare a acestora, în vederea depistării acelor situații care generează risc fiscal.
Amintim că, printre altele, că organul fiscal poate accesa bazele de date ale diferitelor instituții; poate solicita informații de la acestea; poate chiar să valorifice informații obținute din surse deschise accesului public (art. 7 din OPANAF nr. 675/2018). Spre exemplu, organul fiscal poate culege informații inclusiv de pe Facebook, Instagram sau alte platforme – întocmai cum a fost confirmat de către unul dintre foști președinți ANAF[5].
De asemenea, chiar în anul 2023 au fost încheiate noi protocoale cu: Registrul Auto Român, Consiliului Național al IMM-urilor din România, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Asociația Română a Băncilor, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Casa Natională de Pensii Publice din România[6].
În plus, există o serie de entități obligate la furnizarea periodică de informații în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Fiscală. Cu titlu de exemplu:
Societățile de curierat [furnizorii de servicii poștale de trimitere contra ramburs] sunt obligate, lunar, să furnizeze informații către ANAF referitoare la expeditor, destinatar, contravaloarea bunurilor livrate și alte informații care pot conduce la identificarea unui risc de neconformare fiscală [art. 59 alin. (2)^1 – (2)^5 C. proc. fisc.].
Instituțiile de credit, de plată și instituțiile emitente de monedă electronică sunt obligate să comunice către ANAF, la cererea acesteia, rulajele / soldurile conturilor de deschise de către un anumit titular, precum și orice altă informație relevantă privitoare la operațiunile derulate prin respectivele conturi. De asemenea, aceste instituții sunt obligate să comunice zilnic lista titularilor de persoane fizice care deschis sau închid conturi bancare sau de plăți. [art. 61 C. proc. fisc.].
Notarii publici au obligația de a depune semestrial la organul fiscal o declarație informativă referitoare la transferurile de proprietăți imobiliare (vânzări, donații, schimburi etc. de construcții și/sau terenuri, incluzând dezmembrăminte) referitoare la părțile contractante, valoarea acestor tranzacții, impozitele colectate [art. 113 din C. fisc.].
În fine, ANAF poate efectua verificări proprii și se poate folosi de orice indiciu referitor la riscul de neconformare a unei persoane fizice.
În baza acestor informații colectate și centralizate, ANAF poate observa și compara creșterile/descreșterile elementelor patrimoniale, cheltuielile efectuate de o persoană fizică, fluxurile sale de încasări și plăți [art. 9 alin. (1) din OPANAF nr. 675/2018], pentru a stabili dacă acesta prezintă risc fiscal, respectiv pentru a îl încadra într-o clasă/subclasă de risc fiscal.
iii) Poate contribuabilul să primească „o a doua șansă” înainte de inițierea unui control fiscal?
Înainte de a fi selectată în vederea verificării situației fiscale personale, persoană fizică identificată cu risc fiscal va primi, în scris, o notificare de conformare voluntară [art. 138 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.].
Prin această notificare, acesteia i se pune în vedere să își reanalizeze situația fiscală personală, să depună sau să corecteze declarațiile fiscale în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. [art. 140^1 din C. proc. fisc.].
Cu titlu de exemplu, în măsura în care o persoană fizică neautorizată comercializează anumite produse prin societăți de curierat cu ramburs, dar nu își declară veniturile, ANAF va putea trimite o notificare de conformare voluntară. În termen de 30 de zile, persoana fizică neautorizată va trebui să își depună declarațiile fiscale pentru a da curs obligației prevăzute în notificare.
Ce se întâmplă dacă persoana fizică nu procedează la depunerea sau corectarea declarațiilor fiscale? Persoanele fizice care au un risc fiscal ridicat și care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificate sunt obligatoriu supuse unui control fiscal. Nu este precizat totuși intervalul de timp în care va avea loc un asemenea control fiscal, contribuabilul rămânând sub semnul incertitudinii și a unei insecurități fiscale [art. 141^1 alin. (4) din C. proc. fisc.].
Ce se întâmplă dacă persoana fizică își remediază riscul fiscal? Conformarea voluntară nu înlătură posibilitatea selectării pentru o verificare a situației fiscale personale, dar, cu certitudine, diminuează riscul unui asemenea control fiscal. O asemenea persoană fizică care s-a conformat voluntar nu va mai fi obligatoriu supusă unui control fiscal, aspect care reprezintă un avantaj [art. 141^1 alin. (3) din C. proc. fisc.].
iv) Cum va fi inițiat controlul fiscal?
Înainte de începerea verificării situației fiscale personale, contribuabilului îi va fi comunicat, în scris, un aviz de verificare [art. 138 alin. (5) din C. proc. fisc.]. Arătăm că trebuie să existe un interval de cel puțin 15 zile între momentul comunicării avizului și data începerii verificării situației fiscale personale (art. 17 din OPANAF nr. 675/2018).
Astfel, această formă de control fiscal nu are un caracter inopinat. Drept urmare, contribuabilului i se oferă posibilitatea de a anticipa momentul începerii controlului fiscal, de a se pregăti în consecință și de a apela la asistență de specialitate și chiar de a numi alte persoane care să dea informații [art. 138 alin. (14) din C. proc. fisc.].
Prin același aviz de verificare i se pun în vedere persoanei fizice mai multe îndatoriri:
În primul rând, să depună în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația fiscală. Arătăm că termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central [art. 138 alin. (8) C. proc. fisc.].
Spre exemplu: persoana fizică verificată poate fi înștiințată să depună extrasele conturilor bancare aferente perioadei care face obiectul verificării.
În al doilea rând, contribuabilul trebuie să depună în același termen o declarație de patrimoniu și de venituri la organul fiscal. Această declarație are un format prestabilit prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 3704/2015. Astfel, contribuabilul va trebui, în cuprinsul acestei declarații de patrimoniu și venituri, să indice, sub sancțiunea de fals în declarații:
Elemente de patrimoniu: bunurile sale mobile corporale (e.g. autoturisme, bijuterii, animale de rasă a căror valoare depășește 15.000 RON), bunuri imobile (construcții, terenuri), active financiare (conturi bancare, plasamente, investiții și împrumuturi acordate), cheltuieli personale, cheltuieli cu persoane aflate în întreținere, respectiv datorii față de alte persoane.
Elemente de venituri: orice fel de venit, incluzând venitul cu reținere la sursă (din contracte de muncă, spre exemplu), venituri care nu sunt impozabile (donații, spre exemplu), venituri scutite de impozit (venitul din activități independente, din proprietate intelectuală sau din pensii pentru persoanele cu handicap grav și accentuat).
v) Trebuie să trimită persoana fizică verificată asemenea informații sau are dreptul să refuze?
Înainte de toate, transmiterea acestor informații reprezintă un veritabil drept al contribuabilului. Persoana fizică verificată este îndreptățită să arate, să explice și să clarifice organului fiscal situația sa fiscală reală pentru a nu fi supusă riscului de a îi fi stabilit un impozit mai mare decât cel datorat [art. 143 C. proc. fisc.].Tocmai din acest considerent, verificarea situației fiscale personale se efectuează cu colaborarea persoanei fizice verificate [art. 15 alin. (1) OPANAF nr. 675/2018].
În măsura în care persoana fizică nu va furniza aceste informații, aceasta este decăzută din dreptul de a mai depune documente sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală [art. 138 alin. (6) din C. proc. fisc.].
Într-o asemenea situație, există riscul ca persoanei verificate să îi fie stabilite sarcini fiscale mai mari decât cele care s-ar fi datorat în condiții normale. Cu titlu de exemplu, nu se vor mai avea în vedere eventualele cheltuieli deductibile, deoarece contribuabilul nu a transmis documentele justificative organului fiscal, refuzând să colaboreze. Totodată, organul fiscal va putea fi tentat să considere toate veniturile persoanei fizice ca fiind impozabile, în lipsa unor explicații și a unor corijări din partea persoanei fizice care a refuzat să colaboreze.
De asemenea, amintim că începând cu data de 1 iulie 2024, impozitul pe veniturile a căror sursă nu poate fi identificată este de 70%. Refuzul de a prezenta asemenea informații poate atrage imposibilitatea organului fiscal de a stabili originea veniturilor, situație în care va putea aplica această cotă majorată, echivalentă în realitate cu o confiscare deghizată.
În fine, contribuabilul nu are numai dreptul de a oferi informații, ci și obligația de a furniza toate informațiile organului fiscal necesare determinării stării de fapt fiscale [art. 58 din C. proc. fisc.]. De asemenea, există obligația de a prezenta toate acele înscrisuri necesare stabilirii corecte a stării de fapt fiscale [art. 64 din Codul de Procedură Fiscală].
Refuzul contribuabilului de a oferi aceste informații și/sau înscrisuri poate avea inclusiv valențe penale, subsumat infracțiunii de evaziune fiscală. Amintim că reprezintă infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație [art. 4 din Legea nr. 241/2005].
În măsura în care sunt insuficiente informațiile și/sau înscrisurile prezentate de persoana fizică supusă verificării, organele de control sunt îndreptățite să solicite informații și de la alte persoane. Spre exemplu, persoane cu care contribuabilul a avut anumite relații economice sau alte relații relevante pentru situația fiscală. Precizăm, foarte important, că rudele (soțul, soția, rudele până la gradul al III-lea inclusiv) precum și alte persoane ținute de secretul profesional (preot, avocat, consultant fiscal etc.) au dreptul să refuze să dea declarații [art. 66 și art. 67 din C. proc. fisc.].
Concluzionăm astfel că este în interesul persoanei fizice verificate să furnizeze informațiile referitoare la situația fiscală personală, fiind în primul rând un drept al acesteia, dar și, totodată, o obligație a cărei nerespectare poate avea consecințe în plan juridic și fiscal.
vi) Persoana fizică verificată poate solicita amânarea controlul fiscal?
Persoanei fizice verificate îi este oferită oportunitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Această cerere poate fi formulată o singură dată și numai pentru motive justificate. Cererea se soluționează în maximum 5 zile de la înregistrarea acesteia, iar, în situația unui răspuns favorabil, contribuabilului îi este comunicată o nouă dată [art. 141 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. fisc.]. Motive justificate pot fi de natură medicală, din rațiuni de serviciu sau altele asemenea.
vii) Unde se va desfășura controlul fiscal?
Contribuabilul va fi invitat la sediul organului fiscal, acesta fiind locul unde, ca regulă, se desfășoară verificarea situației personale [art. 120 alin. (3) din Codul de Procedură Fiscală]. Cu titlu de excepție, în baza unei cereri justificate a contribuabilului, controlul fiscal se poate realiza și la domiciliul acestuia sau a persoanei care acordă asistență de specialitate sau juridică [art. 120 alin. (3) din Codul de Procedură Fiscală]
viii) Ce activitate va desfășura echipa de controlul fiscal?
Echipa de control fiscal va examina ansamblul documentelor și informațiilor puse la dispoziție de contribuabil, respectiv obținute de către organul fiscal, și va proceda la identificarea acelor operațiuni care au determinat apariția riscului fiscal. Inspectorii vor aplica o metodă indirectă de stabilire a veniturilor pentru a calcula baza impozabilă și pentru a impune sume suplimentare, dacă va fi cazul.
Sunt prevăzute trei metode indirecte de stabilire a veniturilor, fiecare având o utilizare specifică în funcție de fiecare situație concretă în parte [art. 1 alin. (2) din OPANAF nr. 675/2018].
În primul rând, metoda sursei și utilizării fondurilor este selectată atunci când se constată că persoana fizică a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate [art. 22 alin. (2) lit. a) din OPANAF nr. 675/2018]. Spre exemplu: persoana fizică a achiziționat o mașină de lux, deși singurul venit identificabil este cel dintr-un contract de muncă cu salariul minim pe economie.
Într-o asemenea situație, inspectorii ANAF vor stabili venitul suplimentar ca diferență între fondurile întrebuințate și fondurile disponibile din surse declarate, respectiv vor impozita această diferență.
În al doilea rând, metoda fluxurilor de trezorerie este selectată atunci când se constată că, în principal, persoana fizică a desfășurat operațiuni prin conturile bancare și financiare și sunt intrări de sume semnificative în aceste conturi [art. 22 alin. (2) lit. b) din OPANAF nr. 675/2018]. Spre exemplu: persoana fizică a avut transferuri de ordinul zecilor de mii de euro prin conturile sale bancare, deși aceasta nu are niciun venit declarat.
În al treilea rând, metoda patrimoniului net este selectată atunci când se constată că patrimoniul net al persoanei verificate a înregistrat creşteri semnificative pe parcursul perioadei verificate şi a fost stabilită, cu un grad rezonabil de certitudine, valoarea elementelor patrimoniale la începutul şi la sfârșitul perioadei verificate [art. 22 alin. (2) lit. c) din OPANAF nr. 675/2018]. Spre exemplu: la începutul anului 2024, un demnitar a depus o declarație de avere și interese din care rezulta că aceasta are în proprietate un autoturism în valoare de 10.000 EUR, fără niciun alt element de activ sau pasiv. La sfârșitul anului 2025, din cuprinsul noii declarații de avere rezultă că demnitarul are trei autoturisme, în valoare de peste 250.000 EUR, fără a putea fi justificată această creștere patrimonială prin indemnizațiile primite sau prin contractarea unui eventual împrumut.
ix) Se poate suspenda verificarea situației fiscale personale?
Situațiile în care verificarea situației fiscale personale se poate suspenda sunt expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, o condiție esențială este ca această situație să împiedice continuarea și/sau finalizarea verificării [art. 142 alin. (1) din C. proc. fisc.].
Printre altele, persoana fizică verificată poate solicita suspendarea controlului fiscal în situația în care apare o situație „obiectivă”, verificată și confirmată de organul fiscal, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Un asemenea exemplu poate fi agravarea stării de sănătate, cu consecința internării medicale a contribuabilului. Este important de precizat că persoana fizică verificată poate solicita suspendarea cel mult o singură dată.
Arătăm totodată că suspendarea controlului fiscal nu reprezintă o soluție pentru a obține prescrierea unei datorii fiscale. Acest lucru deoarece, chiar pe parcursul verificării situației fiscale personale, prescripția se suspendă [art. 111 alin. (2) lit. b) C. proc. fisc.].
x) Ce perioadă poate fi supusă verificării de către organul fiscal?
Verificarea situației fiscale personale nu poate viza perioade pentru care prescripția s-a împlinit [art. 140 alin. (2) C. proc. fisc.].
Amintim că, prescripția dreptului organului de a stabili creanțe fiscale este de 5 ani, cu excepția cazului în care legea ar dispune altfel. Acest termen se calculează începând cu data de 1 iulie a anului fiscal următor pentru care se datorează obligația fiscală [art. 110 alin. (1) și alin. (2) C. proc. fisc.]
În fine, verificarea situaţiei fiscale personale se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă [art. 138 alin. (14) C. proc. fisc.].
xi) Care este durata pentru efectuarea verificării situației fiscale personale?
Durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de echipa de inspecție fiscală şi nu poate fi mai mare de 270 de zile calculate de la data începerii verificării fiscale [art. 140 alin. (6) din C. proc. fisc.]. În plus, perioadele stabilite pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale.
Spre deosebire de inspecția fiscală (care se realizează în cazul persoanelor juridice), nu există nicio sancțiune expres prevăzută pentru situația depășirii acestei durate, cum este cea de la art. 126 alin. (2) Cod Procedură Fiscală. Omisiunea legiuitorului este criticabilă, având în vedere că generează o incertitudine juridică în detrimentul contribuabilului.
xii) Cum se finalizează verificarea situației fiscale personale?
Echipa de control fiscal, ulterior verificărilor și analizei efectuate, va redacta un proiect raport de verificare ce va conține constatările de fapt și normele legale aplicabile stabilite. De asemenea, vor fi anexate toate documentele care au stat la baza constatărilor, minutele întâlnirilor și orice acte care au avut legătură cu controlul fiscal [art. 145 alin. (1) și (2) C. proc. fisc.].
Proiectul de raport este comunicat contribuabilului, fiind invitat în cadrul unei audieri pentru a își exprima punctul de vedere cu privire la cele stabilite de echipa de inspecție fiscală.
Procedura audierii contribuabilului este obligatorie, în caz contrar fiind incident un caz de nulitate ce poate fi invocat odată cu contestarea deciziei de impunere [art. 9 alin. (4) C. proc. fisc.], precum și în cadrul acțiunii în anulare formulate în fața instanței de contencios administrativ-fiscal.
Verificarea controlului fiscal se poate finaliza astfel: fie prin emiterea unei decizii de impunere, situație în care echipa de control constată neîndeplinirea (integrală sau parțială) a obligațiilor fiscale ce incumbau contribuabilului; fie prin emiterea unei decizii de încetare a procedurii de verificare, situație în care echipa de control nu ajustează baza de impozitare.
Decizia de impunere va putea fi atacată de către contribuabil prin formularea contestației prevăzute de art. 268 din Codul de Procedură Fiscală, în termenul de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere [art. 270 alin. (1) din C. proc. fisc.]. Contestația reprezintă o cale administrativă de atac, prealabilă și obligatorie înainte ca contribuabilul să se adreseze instanței de contencios administrativ și fiscal. Contestația va fi soluționată de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului de Finanțe, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 238/2022.
Av. Laurențiu Mihai este unul dintre partenerii fondatori ai casei de avocatură Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – SCA, fiind totodată și Președintele Asociației pentru Justiție Fiscală. Printre altele, av. Laurențiu Mihai este specializat în litigii fiscale, obținând anularea unor decizii de impunere emise nelegal de ANAF în cuantum de peste 150.000 EUR. Av. Laurențiu Mihai are o experiență consolidată în privința reprezentării și asistenței la controale fiscale în cadrul persoanelor fizice și juridice.
[1] A se vedea Raportul de performanță ANAF pentru anul 2023, disponibil la https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Raport_de_performanta_2023.pdf
[2] A se vedea Raportul de performanță ANAF pentru anul 2022, disponibil la https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Raport_performanta_2022_V6.pdf
[3] A se vedea COSTEA Ioana Maria, Controlul fiscal, ed. Hamangiu, București, 2017, p. 178.
Comments