Potrivit statisticilor aflate în vigoare, printre principalele motive pentru care persoanele căsătorite divorțează sunt infidelitatea, violența domestică, neglijența familiei și așa mai departe. Pentru parteneri, de cele mai multe ori, divorțul reprezintă o experiența traumatizantă. Din punct de vedere juridic, chiar și pentru avocați, procedura divorțului reprezintă o provocare, dosarele de acest gen necesitând mult tact și o atenție sporită. Potrivit art. 259 alin. (1) din Codul civil, „Căsătoria este uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. Însă, legiuitorul a înțeles că sunt situații în care căsnicia nu mai poate continua, fie din cauza neînțelegerilor dintre cei doi parteneri, fie din motive legate de sănătate. Reprezentând o instituție juridică deosebit de importantă, reglementarea acesteia s-a făcut prin intermediul Codului civil, însă câteva aspecte au fost reglementate prin intermediul Codului de procedură civilă.
Condiții de admisibilitate
Conform art. 373 din Codul civil, „Divorțul poate avea loc la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Astfel, trebuie îndeplinite o serie de condiții strict impuse de dispozițiile legale aflate în vigoare: unul dintre cei doi soți să sufere de o boala; căsătoria să fie imposibil a fi continuată din cauza stării precare de sănătate. Legea nu stabilește și nu exemplifică care sunt bolile care pot justifica introducerea unei cereri de divorț. Fără un text care să clarifice acest aspect, vom considera că poate fi vorba despre orice boală gravă (invaliditate, patologii din sfera psihiatrică etc.) fie că aceasta produce efecte negative asupra fizicului ori asupra psihicului unui dintre soți. Cu toate acestea, cu privire la admisibilitatea unei astfel de acțiuni, gravitatea va reprezenta o componentă importantă, întrucât în funcție de aceasta se va stabili dacă căsătoria este imposibil a fi continuată.
De asemenea, legiuitorul nu detaliază dacă boala trebuie să fie apărută în timpul căsătoriei ori după aceasta, ceea ce înseamnă că aceste aspecte nu comportă relevanță. O chestiune importantă de precizat este faptul că, în sine, nu boala unui dintre soți reprezintă un motiv de divorț, ci efectele pe care acestea le produce față de relațiile celor doi, respectiv imposibilitatea continuării căsătoriei. Impedimentul nu va fi recunoscut în mod automat de lege, ci imposibilitatea trebuie să fie dovedită în fața instanței de judecată.
Cine poate cere divorțul?
Singura persoana care este îndreptățită de lege să ceară divorțul dintr-un motiv de sănătate este soțul bolnav. Motivul pentru care legiuitorul a apelat la o astfel de soluție are la bază multiple justificări, însă cel mai important aspect este legat de faptul că persoana aflată în nevoie trebuie să se bucure de o siguranță, împiedicând cealaltă persoană să se sustragă de la obligațiile pe care le impune relația de familie. Sigur, celălalt soț poate cere desfacerea căsătoriei pentru un alt motiv, în acest sens fiind incidente celelalte dispoziții prevăzute de lege.
Potrivit art. 918 alin. (2), „Soțul pus sub interdicție judecătorească poate cere divorțul prin reprezentant legal sau personal în cazul în care face dovada că are capacitatea de discernământ neafectată”. Deci, facem referire la persoanele care suferă de alienație ori debilitate mintală și care îndeplinesc celelalte condiții stipulat de lege. De precizat este că, în situația în care unul dintre cei doi soți este sub interdicție judecătorească, divorțul nu va putea fi realizat prin acordul acestora.
Probele, instanța competentă și soluționarea cererii de divorț
Referitor la probele care trebuie administrate într-o astfel de cauză, ele vor fi centrate pe dovedirea stării de sănătate, respectiv faptul că soțul suferă de o boală. Astfel, vor putea fi utilizate: expertize medicale, înscrisuri, cum ar fi analize medicale, scrisori medicale, martori, și așa mai departe, nefiind o listă limitativă. Potrivit art. 919 alin. (3) din Codul civil, „Instanța se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta soții după divorț”. Dacă cei doi soți au copii care nu au împlinit vârsta de 18 ani, judecătorul va decide și cu privire la exercitarea autorității părintești, dar și cu privire la contribuția financiară a părinților.
Spre deosebire de alte situații, în cazul divorțului din motive de sănătate, hotărârea de divorț va fi pronunțată fără mențiuni referitoare la culpa celor doi soți. Dacă în mod normal hotărârea de respingere a unei cereri de divorț este motivată, în cazul acesta, dacă persoanele au cerut acest lucru, hotărârea privitoare la soluția de desfacere a căsătoriei nu va fi motivată. Solicitarea poate fi realizată oricând, atât în scris cât și oral. Indiferent de hotărârea pe care judecătorul o pronunță, aceasta poate fi atacată cu apel, termenul fiind de 30 de zile de la data la care hotărârea a fost comunicată.
În cazul în care, cererea ar fi introdusă de către soțul „sănătos” împotriva unui soț „bolnav”, cerând separarea pe motivul imposibilității continuării căsătoriei, cererea va fi respinsă de către instanța de judecată. În funcție de fiecare caz în parte, avocatul poate recomanda o altă abordare ori o altă strategie care să aibă ca rezultat convingerea judecătorului cu privire la căsătoria celor doi soți.
Divorțul reprezintă o luptă greu de câștigat, însă nu trebuie să treci singur prin această experiență. La Laurențiu Mihai -Law Office suntem lângă tine și te sprijinim pas cu pas în tot demersul. De la introducerea unei cereri de divorț și până la o simplă consultație cu privire la acest subiect, te invităm să ne contactezi și să ne lași să te ajutăm să trece împreună prin această experiență neplăcută. Cu o echipă specializată, suntem alături de tine și ne asigurăm că vei beneficia de cea mai bună strategie astfel încât problema ta să fie tratată cu responsabilitate, iar tu să ai siguranța că vei obține rezultatul dorit.
Comments